Categorie: Explorări

Mă gândeam într-o zi când mă uitam cu Ada pe o carte că măreață invenție mai sunt poveștile! Țineam cartea în mână – era o carte ilustrată pentru copii – și mi-am dat seama cât de fragilă și în același timp cât de puternică este o carte. Câtă sensibilitate și forță există într-o poveste!

Apoi, pentru că știu câte ceva despre cărți și despre parcursul lor, m-am gândit să scriu un articol despre această călătorie, acest drum pe care îl parcurge o poveste – cum devine povestea poveste și ce se întâmplă cu ea după ce se transformă într-o carte.

Observ astăzi o foarte mare preocupare mai ales a părinților pentru citit. Se întreabă ce să le citească copiilor și când ei cresc, se interesează serios ce să citească copiii. E bine că se întâmplă asta, bineînțeles, lectura este un act necesar pentru mintea noastră.

Dacă ar fi să compar copilăria cu ceva, ar fi cu o cameră mare, rotundă ca o portocală, cu o fereastră arcuită, pereții văruiți în culorile curcubeului și cu o singură prezență în acea încăpere: o bibliotecă. O bibliotecă care are diferite lucruri pe rafturile ei, nu doar cărți.

Prima plimbare mai lungă după starea de urgență a fost prin locurile care ne plac nouă mult. Am plecat sâmbătă pe la 11 de acasă și ne-am întors în jurul orelor 16. Am mers foarte mult pe jos, prin centrul vechi, pe Calea Victoriei care era pietonală, prin Cișmigiu, apoi prin Parcul Izvor și pe Bulevardul Unirii.

În urmă cu douăzeci de ani și chiar mai bine de atât, erau mult mai puține surse de informare ca acum. Ne uitam la televizor, dar mai și învățam câte ceva. Zilnic sau aproape zilnic, în anumite doze.

Acum eu nu fac apologia vremurilor apuse, nici vorbă. Sunt omul care îmbrățișează din toată inima inovația, o urmărește, o încurajează. Dar nu pot să nu mă gândesc că acel tip de viață din trecutul nostru, cu mai puține emisiuni, mai puține magazine, mai puține filme, ne lăsa timp. Timp de odihnă, timp de gândire.

“ (…) dar ce-mi place cel mai mult să fac e Nimic.

– Și cum faci Nimic? a întrebat Winnie după ce s-a minunat o vreme.

– Mergem și noi așa, ascultăm toate lucrurile pe care poți să le asculți, fără bătăi de cap.”