Primul nostru Crăciun în trei l-am pregătit cu multă agitație.
Era primul Crăciun al Adei așa că ne-am dat peste cap să facem totul cât puteam noi de extraordinar.
Dan a cumpărat cel mai mare și bogat brad pe care l-a putut găsi și nici acum nu știu cum a reușit să vină cu el în spinare de la intrarea în Parcul Tineretului de unde-l cumpărase până acasă, undeva în celălalt capăt al parcului.
Am mutat chestii prin casă, am luat cadouri din timp și le-am spălat și dezinfectat înainte de a le pune sub brad.
Am pregătit diferite feluri de mâncare festive, pe cât ne-am priceput.
Am împodobit casa și am ascultat colinde.
Am copt prăjitură cu scorțișoară chiar la împodobitul bradului.
Păcat că Ada avea abia 5 luni (pe care le împlinea chiar în Ajun) și nu-și dădea seama de nimic din toate astea. Nici măcar de bradul împodobit care bloca intrarea în living. Căci la vârsta ei, avea un program bogat în somnuri de frumusețe, întrerupte doar de dorul de lapte și de joacă.
Între timp ne-am dat seama cum stau lucrurile și în următorii doi ani am luat-o mult mai ușor și cu bradul și cu cadourile ca să ne revitalizăm acum când copilul crește, bineînțeles.
Printre pregătirile noastre culinare, am ales să pregătesc atunci un aperitiv reprezentat de ouă umplute în varianta lor lejeră. Adică știam de variantele de acasă, de ouă umplute cu gălbenuș și pastă de ficăței de pui și ornate cu maioneză, dar voiam ceva mai sănătos. Așa că am fiert câteva ouă, destul de moi, apoi gălbenușul l-am amestecat cu ricotta, am condimentat cu sare și piper. Am umplut jumătățile de albușuri cu acea pastă fină și gălbioară, am răzuit parmezan pe răzătoarea mare în chip de zăpadă (nu m-am putut abține să nu mă gândesc la asta) și am ornat în spirit festiv cu frunze de busuioc verde și bobițe de coacăze roșii.
Mi-am adus aminte de acest fel de mâncare și mă gândesc să îl repet și anul acesta de sărbători, mi se pare potrivit pentru toată familia.
Probabil că Ada va mânca doar albușul, asta după ce va strivi între degete bobițele de coacăze fără să le guste, va arunca pe jos frunzele de busuioc, va ronțăi parmezanul răzuit și va scăpa într-un mod creativ de umplutura cu gălbenuș pe care nu-l poate suferi (decât dacă-i ascuns într-o omletă).