Într-o după-amiază de la sfârșitul lui septembrie am pregătit pentru cină salată de vinete decorată cu roșii, cartofi tăiați sferturi, presărați cu un amestec de ierburi provensale și copți la cuptor. Iar ca desert – o budincă de dovleac.
Îmi place că la începutul toamnei încă se găsesc vinete foarte gustoase, iar când le coc la cuptor, ador mirosul lor inconfundabil și persistent.
În ziua aceea, aveam o singură vânătă mare în frigider. Am copt-o. Între timp, am pregătit o budincă pe care am inventat-o pentru Ada în urmă cu un an, din dovleac și alte fructe. O numesc budincă pentru că are textura aceea umedă de la piureul bogat de fructe.
Cât timp se cocea prăjitura și se răcea vânăta coaptă, am pregătit și cartofii.
Salata de vinete am făcut-o după rețeta clasică, fără maioneză: vânătă, ceapă, sare, ulei de floarea-soarelui. Am încercat de-a lungul timpului și alte combinații foarte gustoase ca, de exemplu, vânătă cu ardei copt și usturoi în loc de ceapă sau vânătă cu ceapă, zeamă de lămâie, sare, piper și pătrunjel, dar tot cea tradițională ne place cel mai mult.
Ada nu mănâncă salată de vinete (nici eu nu am mâncat până în adolescență cred – gustul acela ușor afumat al vinetei mi se părea dizgrațios), dar e mare fan cartofi copți pe care uneori îi preferă cu telemea și este extrem de încântată de prăjiturica cu dovleac pe care am gândit-o special pentru ea, sub formă de brioșe, prima oară acum un an când întorși din vacanță de la Atena (ce vremuri!) nu mânca nimic la micul dejun. Această combinație i-a plăcut foarte mult și atunci, și, din fericire, îi place și astăzi.
Dovleacul îl preferăm sub formă de plăcintă, dar eu toamna pregătesc și supă-cremă de dovleac, îl mâncăm și copt la cuptor cu zahăr și scorțișoară sau nucșoară. Chiar l-am folosit și într-o tocăniță cu carne de iepure la cuptor pentru că nu aveam morcov în casă și i-a dat un gust foarte bun (dar am avut emoții, recunosc, mi-era teamă că nu va “fuziona” cum trebuie cu restul ingredientelor).
Dacă mă întrebați de ce am numit acest articol “festin”, răspunsul ar fi pentru că sunt mâncăruri care ne plac foarte mult. Adică festinul nu este pentru noi format din feluri de mâncare sofisticate, ci din acele mâncăruri simple și gustoase.
Tomnatic ar fi acest festin în special datorită culorilor. Mi-am dat seama, văzându-le în timp ce așezam masa că auriul cartofilor cu roșul roșiilor și verdele trecut al salatei de vinete plus portocaliul prăjiturii formează o cromatică specifică toamnei.
La sfârșitul zilei, o masă simplă, caldă și colorată, în jurul căreia se strânge familia este un festin. Și acest festin ne îmblânzește inimile.
Notă de subsol: Rețeta prăjiturii
Am pus o mână plină de cubulețe de dovleac împreună cu o banană și un măr mic la blender. S-a făcut o pastă pe care am combinat-o într-un bol cu: un iaurt mic, puțin miez de nucă, câteva curmale deshidratate tăiate mare, un zahăr vanilat bourbon, scorțișoară, două ouă, două linguri de ulei, două linguri de fulgi de ovăz, puțin praf de copt și făină cât să se formeze o compoziție asemănătoare cu cea a checului. Am pus totul într-o formă mare de silicon, am decorat cu fâșii subțiri de dovleac. La cuptor, la 180 de grade până când se rumenește frumos pe deasupra. Am pudrat cu zahăr și scorțișoară.
E perfectă caldă (mai ales pentru copii), dar și rece, de la frigider, unsă cu puțină cremă de ciocolată (mai ales pentru oamenii mari).
Nu este prea dulce, gustul de dovleac este inconfundabil, poate fi acel ceva dulce de care ne mai e poftă seara, mic dejun sau gustare în parc.