“ (…) dar ce-mi place cel mai mult să fac e Nimic.
– Și cum faci Nimic? a întrebat Winnie după ce s-a minunat o vreme.
– Mergem și noi așa, ascultăm toate lucrurile pe care poți să le asculți, fără bătăi de cap.”
“ (…) dar ce-mi place cel mai mult să fac e Nimic.
– Și cum faci Nimic? a întrebat Winnie după ce s-a minunat o vreme.
– Mergem și noi așa, ascultăm toate lucrurile pe care poți să le asculți, fără bătăi de cap.”
Dintr-o întâmplare, am citit într-un timp relativ scurt trei texte literare cu păianjeni. Toate sunt cărți pentru copii. Am fost surprinsă să remarc această perspectivă – cât de atractivi, frumoși, interesanți sunt păianjenii în cărți față de viața de zi cu zi în care ne speriem de ei – cel puțin noi, oamenii mari care nu ne gândim decât la faptul că ne pot înțepa, uitând de toată lumea lor fascinantă.